Cred că nu există părinte care să nu se fi întrebat, la un moment dat: „Oare copilul meu stă prea mult pe telefon, tabletă sau laptop?”. Într-o lume în care tehnologia ne însoțește la fiecare pas, tentația ecranelor e mare, iar echilibrul pare greu de găsit. Totuși, vestea bună este că există soluții simple și prietenoase care ne pot ajuta să reducem timpul petrecut în fața ecranelor – fără certuri, fără pedepse și fără a rupe complet legătura cu lumea digitală.
Cele 3 nevoi psihologice de bază ale copiilor
Ca părinte, am citit multe articole și cărți de parenting, am ascultat diferite podcasturi. Dar de multe ori m-am simțit copleșită de avalanșa de informații și am rămas cu impresia că trebuie să fac „totul perfect” ca să fiu un părinte bun.
Având la bază Teoria Autodeterminării, Cartea Uraniei Cremene despre Cele 3 nevoi psihologice de bază ale copiilor și 18 tehnici antidot care reduc stresul părinților mi-a adus ceva diferit: claritate și liniște.
Suprasolicitarea la copii și cum o evităm
Trăim într-o eră în care „mai mult” pare să fie mereu mai bine: mai multe cursuri, mai multe activități, mai multe opționale. Sunt părinți care ajung să-și înscrie copiii la balet, pian, înot, engleză, gimnastică, dans, robotică și pictură… toate într-o singură săptămână. Rezultatul? Unii copii au agenda mai încărcată decât a părinților. Și atunci apare întrebarea: este sănătos să-i suprasolicităm?
Cum să încurajezi cititul la copii – trucuri simple și eficiente
Imaginează-ți următoarea scenă: tu cu o carte în mână, copilul cu o tabletă în mână. Poate ți s-a și întâmplat asta! Mie, da, și nu o dată! Tu spui: „Hai să citim ceva frumos împreună!”, copilul răspunde: „Mai lasă-mă un pic, am un nivel de terminat!”. Și atunci apare întrebarea: cum facem cititul atractiv pentru copii, într-o lume plină de ecrane și distrageri, în care totul e pe fugă?
Cum evităm plictiseala în mașină – idei de jocuri și activități
Așa cum am mai spus și în alte articole înainte, îmi place la nebunie să călătoresc. Aproape, departe, cu mașina, cu avionul, vacanță să fie! Tocmai ne-am întors dintr-o călătorie cu mașina prin țară, în care ne-am simțit foarte bine, doar că a trebuit să adaptez traseul de câteva ori după plecare. Ce aveam în plan înainte să plecăm de acasă și ce-a ieșit, sunt două povești total diferite! Pentru că Maria, de vreo doi ani, nu mai suportă deplasările lungi cu mașina. Lungi însemnând mai mult de două ore.
Înapoi la școală: între caiete colorate și emoții mari
Iată că vara se apropie de sfârșit, iar septembrie aduce cu el emoția începuturilor, mirosul de caiete noi și nerăbdarea copiilor de a-și revedea colegii și profesorii. Pentru noi însă, ca părinți, această perioadă înseamnă și organizare, planificare și un strop de nostalgie – încă un an a mai trecut, iar cei mici cresc văzând cu ochii.
Unde a dispărut respectul? Sau cum a ajuns „Bună ziua!” o specie pe cale de dispariție
Zilele trecute, am deschis ușa blocului și m-am trezit față în față cu un puști de vreo 11 ani. Am zâmbit larg, genul acela de zâmbet pe care-l exersezi în oglindă dimineața, în speranța că lumea va fi mai bună, și i-am zis un „Bună ziua!” ca la carte. El s-a uitat la mine ca la un extraterestru și a trecut mai departe în tăcere, probabil întrebându-se dacă mă cunoaște sau de ce vorbesc singură.
Iar eu m-am întrebat, pentru a nu știu câta oară: Unde a dispărut respectul?
Puzzle-ul – magie pentru creier
Nu știu cum e la voi, dar la noi prin casă, când era Maria mică, mai mereu se găsea un colț cu piese de puzzle împrăștiate. Unele stăteau cuminți, altele fugiseră sub canapea, iar restul așteptau să se potrivească undeva… cândva… Acum sunt toate frumos aranjate la locul lor și cam strigă să fie băgate din nou în seamă.
Cum reacționează părinții – atunci și acum
De curând, m-a contactat mama unei colege de-a Mariei și mi-a spus că, într-una din zile, a făcut-o să plângă pe fetița ei. Mi-a explicat calm și civilizat ce s-a întâmplat și a doua zi am vorbit cu Maria.
M-a surprins mesajul ei, pentru că îmi cunosc copilul și știu că ea e cea care ia apărarea altor copii atunci când sunt agresați, nu e ea cea care agresează. Dar mai știu și că uneori se lasă ușor influențată de alți copii. Și tot lucrăm la partea asta.
Cum îi învățăm pe copii despre religie și Dumnezeu
Pentru că abia ce a trecut cea mai importantă sărbătoare creștină, și anume Paștele și Învierea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, mă gândesc că este momentul ideal pentru următoarea dezbatere: cum să-i învățăm pe copii despre Dumnezeu? Destul de des, de când era mică, Maria îmi adresează fel și fel de întrebări încuietoare despre Dumnezeu și religie, în general.
Despre bullying, de la mare la mic
Citesc atât de multe articole și cărți despre bullying, despre cum să ne protejăm copiii și să-i ferim de situații conflictuale, de copiii agresivi, de cuvintele jignitoare. Și am aflat o sumedenie de informații folositoare. Dar mă întreb, de ceva vreme, ce faci atunci când nu neapărat copiii sunt agresivi, ci părinții lor. Când adulții sunt cei care îi îndeamnă să fie agresivi și, mai rău de atât, adulții sunt agresivi cu copilul tău, pe motiv că ceea ce ei consideră a fi dreptate le permite și chiar le justifică acel comportament.
Să nu-ți fie frică de frică
– Nu vă apropiați prea mult de apă, că e periculos! le-am strigat eu fetiței mele și prietenei ei, în timp ce se plimbau cu trotinetele prin parc, pe o alee la malul lacului.
– Nu le mai spune asta, zi-le doar să stea lângă noi, îmi spune prietena mea, mama celeilalte fetițe, pentru că eu nu vreau ca fetei mele să-i fie frică.
Despre mame, numai de bine!
Astăzi de dimineață m-am întâlnit cu un prieten bun de-al nostru și, dintr-o discuție în alta, începe să-mi povestească opinia lui despre anumite mame. Știu că, în general, are niște păreri radicale despre aproape orice, dar discuția de azi m-a stârnit la replici, căci a venit pe un subiect sensibil pentru orice mamă.
Pentru tine ce înseamnă copii puternici?
De curând, o foarte bună prietenă, care încă nu are copii, mi-a dat o temă de gândire. Mi-a spus că soțul ei i-a mărturisit într-o zi că își dorește copii puternici. A stat puțin pe gânduri, după care i-a răspuns că ea își dorește copii sensibili, nu puternici.
Și uite așa, mi-a dat și mie o temă de gândire.
Magia meselor în familie
Când a fost ultima dată când ai mâncat o masă în familie? Știm cu toții cât sunt de importante, dar, de multe ori, viața aglomerată de zi cu zi și ritmul alert ne fac să uităm cât de prețioase sunt aceste momente. Te-ai întrebat vreodată de ce este atât de benefic să mâncăm împreună cel puțin de câteva ori pe săptămână, dacă nu chiar zilnic?
Descoperă magia de pe raft – pentru tine, copile drag!
Copile drag, vrei să afli care e magia unei cărți? Să descoperi secretul care stă ascuns în bibliotecă? Printre rafturile pline de cărți? Nimic mai simplu!
Stai relaxat pe canapea sau întins pe covor, așezat la birou sau în vârful patului și tot ce ai de făcut e să deschizi cartea și să te lași purtat într-o aventură a minții.
Tu cum faci față la bullying?
Am tot citit în diverse cărți și articole cum că bullyingul este consecința unui complex de inferioritate. Că este comportamentul unui copil care, la rândul său, este agresat, fizic sau verbal, și care caută alți copii, mai mici sau mai slabi decât el, față de care să se simtă puternic și superior. Și atunci agresează și el, mai departe. Dar în mintea mea teoria aceasta nu avea logică. Nu puteam înțelege cum de un copil care se simte rănit, vrea să facă și el asta altui copil. Și credeam că bulliyngul vine dintr-un caracter violent, așa de la natură.
Până când natura m-a contrazis.
Gata cu nopțile albe! – sau cum a reușit bebelușul nostru să doarmă toată noaptea
Îmi amintesc și acum de primele nopți alături de puiul nostru! Pe cât de mare erau bucuria și emoția, pe atât de mare era neliniștea că viața bebelușului nostru depinde de noi și de priceperea noastră. Mi-era atât de teamă să nu pățească ceva, încât în primele nopți n-am dormit deloc. Stăteam lângă pătuțul ei și îi urmăream fiecare respirație, fiecare tresărire, fiecare mișcare.
Reguli și limite, ca măsură de siguranță
Copiii au nevoie de reguli. Și limite. Punct. Și asta nu pentru că o zic eu, ci o spun toți marii experți în parenting. Pentru o dezvoltare emoțională echilibrată, copiii au nevoie de reguli și limite.
Au nevoie să știe unde începe libertatea lor, dar și unde se termină. Pentru ei, regulile și limitele funcționează precum niște ghidaje din partea adulților. Nu doar că sunt obișnuiți să li se spună ce să facă, dar, pentru sănătatea lor fizică, mintală și emoțională, chiar au nevoie să știe că adulții le spun „Stop”” atunci când e necesar sau când au întrecut măsura ori când ceea ce fac poate deveni periculos pentru ei.