Am tot citit în diverse cărți și articole cum că bullyingul este consecința unui complex de inferioritate. Că este comportamentul unui copil care, la rândul său, este agresat, fizic sau verbal, și care caută alți copii, mai mici sau mai slabi decât el, față de care să se simtă puternic și superior. Și atunci agresează și el, mai departe. Dar în mintea mea teoria aceasta nu avea logică. Nu puteam înțelege cum de un copil care se simte rănit, vrea să facă și el asta altui copil. Și credeam că bulliyngul vine dintr-un caracter violent, așa de la natură.
Până când natura m-a contrazis.
Gata cu nopțile albe! – sau cum a reușit bebelușul nostru să doarmă toată noaptea
Îmi amintesc și acum de primele nopți alături de puiul nostru! Pe cât de mare erau bucuria și emoția, pe atât de mare era neliniștea că viața bebelușului nostru depinde de noi și de priceperea noastră. Mi-era atât de teamă să nu pățească ceva, încât în primele nopți n-am dormit deloc. Stăteam lângă pătuțul ei și îi urmăream fiecare respirație, fiecare tresărire, fiecare mișcare.
Reguli și limite, ca măsură de siguranță
Copiii au nevoie de reguli. Și limite. Punct. Și asta nu pentru că o zic eu, ci o spun toți marii experți în parenting. Pentru o dezvoltare emoțională echilibrată, copiii au nevoie de reguli și limite.
Au nevoie să știe unde începe libertatea lor, dar și unde se termină. Pentru ei, regulile și limitele funcționează precum niște ghidaje din partea adulților. Nu doar că sunt obișnuiți să li se spună ce să facă, dar, pentru sănătatea lor fizică, mintală și emoțională, chiar au nevoie să știe că adulții le spun „Stop”” atunci când e necesar sau când au întrecut măsura ori când ceea ce fac poate deveni periculos pentru ei.