Cum îi învățăm pe copii despre religie și Dumnezeu

Pentru că abia ce a trecut cea mai importantă sărbătoare creștină, și anume Paștele și Învierea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, mă gândesc că este momentul ideal pentru următoarea dezbatere: cum să-i învățăm pe copii despre Dumnezeu? Destul de des, de când era mică, Maria îmi adresează fel și fel de întrebări încuietoare despre Dumnezeu și religie, în general.

Cum mi-am schimbat viața în 4 zile

Am intrat în Cărturești pentru că asta fac de fiecare dată când trec pe lângă librărie. Nu mă pot abține. Sunt ca un copil în dimineața de Crăciun, pentru că știu că întodeauna găsesc acolo o carte care să mă încânte. Așa am făcut și zilele trecute. Eram cu treabă în Mall, iar când am ajuns la Cărturești, mi-am zis că pot lua o pauză de câteva minute să văd ce mai e nou, deși îmi propusesem să nu mai cumpăr nimic. Pentru că, fizic vorbind, nu mai încape nicio carte la noi în casă, sunt toate rafturile pline.

Despre bullying, de la mare la mic

Citesc atât de multe articole și cărți despre bullying, despre cum să ne protejăm copiii și să-i ferim de situații conflictuale, de copiii agresivi, de cuvintele jignitoare. Și am aflat o sumedenie de informații folositoare. Dar mă întreb, de ceva vreme, ce faci atunci când nu neapărat copiii sunt agresivi, ci părinții lor. Când adulții sunt cei care îi îndeamnă să fie agresivi și, mai rău de atât, adulții sunt agresivi cu copilul tău, pe motiv că ceea ce ei consideră a fi dreptate le permite și chiar le justifică acel comportament.

Astăzi este despre astăzi!

Pe Mirela Retegan am îndrăgit-o din prima clipă când am descoperit Gașca Zurli. Este o femeie extrem de puternică, dar cu chef de joacă și mereu plină de viață, cu multă dragoste față de cei mici. Pe lângă multitudinea de activități pentru copii pe care le creează cu atâta dibăcie, Mirela scrie cărți și pentru cei mari. Ce-ți merg direct la suflet.

“Cu sufletul în Est” – Drumul spre Regăsire

Una din cărțile pe care le-am citit recent se numește 07:07. Cu sufletul în Est și este genul acela de carte pe care o port cu mine în suflet și în gând mult timp după ce o termin de citit. Este scrisă de Andrei Lasc și cuprinde călătoria lui prin lume, în tot felul de destinații exotice, dar și prin suflet. Din România în Thailanda, apoi în Bali, în India și Nepal. În egală măsură, este povestea unei călătorii care pleacă de la rătăcire și pierderea propriului drum, la regăsire, împlinire, motivare și iubire. Și nu doar atât.

Magia meselor în familie

Când a fost ultima dată când ai mâncat o masă în familie? Știm cu toții cât sunt de importante, dar, de multe ori, viața aglomerată de zi cu zi și ritmul alert ne fac să uităm cât de prețioase sunt aceste momente. Te-ai întrebat vreodată de ce este atât de benefic să mâncăm împreună cel puțin de câteva ori pe săptămână, dacă nu chiar zilnic?

“Erus și Valea Recunoștinței” – O călătorie magică plină de lecții valoroase

Pe Alec Blenche l-am descoprit demult. Odată cu Jup, ale cărui carți sunt nelipsite din biblioteca noastră. Jup ne-a însoțit în primii ani ai Mariei aproape seară de seară, o vreme îndelungată. Și acum își amintește cu drag de cartea ei preferată, Jup, un pisoi de soi – Orice pentru budincă. Dar și de alte personaje pe care le-a descoperit cu drag, de-a lungul timpului.

Nastratin – Nostalgie cu note orientale

Nastratin îmi amintește de propria copilărie. Un personaj savuros, învăluit într-o aură de nou și de mister, cu iz oriental, venit dintr-o lume atât de îndepărtată, dar care, și datorită lui, mi-a devenit foarte dragă. Un personaj pe cât de amuzant, pe atât de plin de tâlc. Nastratin Hogea reprezenta oaza în care evadam cu bucurie, imaginându-mă printre curmali, măslini și portocali, ascultând acorduri orientale în seri fierbinți de vară, într-o vreme când astfel de călătorii, în lumea reală, erau aproape imposibile.

Laponia – Vacanță de basm la capătul lumii – Partea I

Au curs atâția biți și atâția pixeli pe internet despre vacanțele în Laponia, încât mă întreb ce-aș putea scrie diferit despre această destinație sau despre oricare alta. Poate nimic diferit, dar cu siguranță personalizat pe propria noastră experiență.

La noi, plecarea în Laponia a venit cumva fără să o programăm. Nu era pe lista pentru iarna trecută. Dar pentru că două dintre cele mai bune prietene ale Mariei își rezervaseră deja vacanța, am hotărât să mergem împreună și a fost cea mai bună alegere!

Laponia – Vacanță de basm la capătul lumii – Partea a II-a

Ce mi-a plăcut:

În Rovaniemi: satul lui Moș Crăciun, Școala Elfilor, Santa Park, sania trasă de reni
În Levi: vânătoarea de auroră boreală, plimbarea cu snowmobilul, vizita la căsuța din pădure a lui Moș Crăciun
Și oamenii. Nu pot să povestesc atât depre Laponia și să nu menționez oamenii. Plecasem de acasă deja cu preconcepția că nordicii sunt reci, așa am știut dintotdeauna. Până să-i întâlnesc.

Tu cum faci față la bullying?

Am tot citit în diverse cărți și articole cum că bullyingul este consecința unui complex de inferioritate. Că este comportamentul unui copil care, la rândul său, este agresat, fizic sau verbal, și care caută alți copii, mai mici sau mai slabi decât el, față de care să se simtă puternic și superior. Și atunci agresează și el, mai departe. Dar în mintea mea teoria aceasta nu avea logică. Nu puteam înțelege cum de un copil care se simte rănit, vrea să facă și el asta altui copil. Și credeam că bulliyngul vine dintr-un caracter violent, așa de la natură.
Până când natura m-a contrazis.

Gata cu nopțile albe! – sau cum a reușit bebelușul nostru să doarmă toată noaptea

Îmi amintesc și acum de primele nopți alături de puiul nostru! Pe cât de mare erau bucuria și emoția, pe atât de mare era neliniștea că viața bebelușului nostru depinde de noi și de priceperea noastră. Mi­-era atât de teamă să nu pățească ceva, încât în primele nopți n-am dormit deloc. Stăteam lângă pătuțul ei și îi urmăream fiecare respirație, fiecare tresărire, fiecare mișcare.

Reguli și limite, ca măsură de siguranță

Copiii au nevoie de reguli. Și limite. Punct. Și asta nu pentru că o zic eu, ci o spun toți marii experți în parenting. Pentru o dezvoltare emoțională echilibrată, copiii au nevoie de reguli și limite.

Au nevoie să știe unde începe libertatea lor, dar și unde se termină. Pentru ei, regulile și limitele funcționează precum niște ghidaje din partea adulților. Nu doar că sunt obișnuiți să li se spună ce să facă, dar, pentru sănătatea lor fizică, mintală și emoțională, chiar au nevoie să știe că adulții le spun „Stop”” atunci când e necesar sau când au întrecut măsura ori când ceea ce fac poate deveni periculos pentru ei.