Am intrat în Cărturești pentru că asta fac de fiecare dată când trec pe lângă librărie. Nu mă pot abține. Sunt ca un copil în dimineața de Crăciun, pentru că știu că întodeauna găsesc acolo o carte care să mă încânte. Așa am făcut și zilele trecute. Eram cu treabă în Mall, iar când am ajuns la Cărturești, mi-am zis că pot lua o pauză de câteva minute să văd ce mai e nou, deși îmi propusesem să nu mai cumpăr nimic. Pentru că, fizic vorbind, nu mai încape nicio carte la noi în casă, sunt toate rafturile pline.
M-am uitat rapid peste cărțile expuse și una dintre ele mi-a atras atenția în mod deosebit: Cum mi-am schimbat viața în 4 zile, scrisă de Cristian Onețiu, Andy Szekely și Simona Macovei. Pentru că pe Cristi și pe Andy îi știu de mulți ani, am zis s-o răsfoiesc puțin. Părea interesantă. M-am așezat atunci pe un fotoliu să mai frunzăresc doar câteva pagini, iar după jumătate de oră în care nici nu mi-am putut ridica ochii din carte, mi-am zis clar că o cumpăr.
Nu am participat niciodată până acum la cursurile lor, dar i-am ascultat de mai multe ori și pe Andy, și pe Cristi ținând prezentări de dezvoltare personală la diferite evenimente. Și pentru că îmi place mult stilul lor, m-am gândit că îmi va plăcea și cartea. Nu m-am înșelat.
Pentru mine, Cum mi-am schimbat viața în 4 zile a fost mai mult decât o surpriză plăcută. Îi felicit pe toți trei pentru ideea de a pune sub forma unui roman și de a da viață unor personaje captivante care să personifice conceptele lor complexe de dezvoltare personală. Cred că nicio altă abordare nu ar fi reușit să transmită mesajul atât de bine și să-l înrădăcineze atât de adânc în mintea și în inima cititorului, cum au făcut-o aceste personaje puternice și diferite, ale căror destine s-au întrepătruns într-un mod firesc, dar uimitor.
Recenziile pe care le scriu pe blog nu vă vor da niciodată spoilere, așa că nu veți găsi aici nici măcar frânturi din subiectul cărților care m-au cucerit atât de mult. Ce voi scrie însă este cum mi-au îmbogățit mie sufletul și mintea, cum m-au făcut să mă simt citindu-le.
Am văzut Bucureștiul diferit prin ochii lor. Cum nu îl vezi decât atunci când ai ocazia să-l observi zilnic din cel mai înalt etaj al celei mai înalte clădiri din oraș. Și nu pot decât să mă bucur că locuiesc aici.
Citind cartea, mi-a amintit o dată în plus cât de mult stă în putința noastră să obținem viața de vis pe care ne-o dorim. Că a da vina pe soartă, pe guvern, pe corupție, pe prețuri, pe lipsa oportunităților și lista poate continua la nesfârșit, e doar o scuză. Că atunci când îți dorești cu adevărat ceva și știi exact ce vrei și unde vrei să ajungi, și când dai tot ce poți pentru a ajunge acolo, sunt șanse mari ca astrele să se alinieze și să te îndrepți în direcția dorită.
Am terminat-o de citit de câteva zile, dar mă trezesc de multe ori de-a lungul zilei cum gândul mi se întoarce la aceleași personaje și mă simt în continuare prinsă în povestea lor. De la informații teoretice la emoție, dorință, libertate, iubire, găsești de toate.
E cu siguranță una din cărțile de colecție care nu va pleca niciodată din biblioteca mea. Și la care mă voi întoarce din nou cu bucurie și altă dată.
