Ce mi-a plăcut:
- În Rovaniemi: satul lui Moș Crăciun, Școala Elfilor, Santa Park, sania trasă de reni
- În Levi: vânătoarea de auroră boreală, plimbarea cu snowmobilul, vizita la căsuța din pădure a lui Moș Crăciun
- Și oamenii. Nu pot să povestesc atât depre Laponia și să nu menționez oamenii. Plecasem de acasă deja cu preconcepția că nordicii sunt reci, așa am știut dintotdeauna. Până să-i întâlnesc. De la oamenii cu care am interacționat pe stradă, până la cei din agenție, hoteluri sau restaurante, toți cu care am intrat în contact au fost peste așteptări de binevoitori, zâmbitori și dornici să ne vină în ajutor cu orice aveam nevoie. E adevărat că trebuie să menționez, totuși, că aproape jumătate din oamenii întâlniți în Laponia erau străini, europeni din diferite țări de mai la sud.
Satul lui Moș Cărciun, deși eram deja în luna decembrie, recunosc că nu m-a impresionat așa de mult pe cât mi-am imaginat. Mă așteptam la mult mai multe decorațiuni, să auzim colinde prin fiecare colțișor al parcului și, evident, să-l vedem pe Moș. Pe el nu l-am întâlnit acolo, și nici colinde nu am auzit aproape toată vacanța. În schimb am traversat linia care marchează Cercul Polar, am făcut o sumedenie de poze, copiii s-au jucat, am mâncat și, ce mi-a plăcut cu adevărat, am vizitat Școala Elfilor.
La Școala Elfilor, m-am simțit ca un copil. După un scurt drum printre copaci, am ajuns într-o căsuță mică din lemn, frumos decorată și colorată. Acolo era Școala Elfilor, unde trebuia să ajutăm un elf să ia examenul, după ce absolvise școala. Am învățat în limba elfilor (elfish) cum se spune la Moș Crăciun, Crăciun fericit! și altele asemenea specifice locului și sezonului. Am învățat un dans al elfilor, o rețetă de biscuiți și i-am privit bucuroși pe copii cum intră în atmosferă, cântă, dansează și strigă de încântare. Iar la final, am primit fiecare câte o diplomă de absolvire a Școlii Elfilor și o căciuliță de elf.
Santa Park – un parc tematic la interior, unde poți petrece liniștit chiar două zile, cu foarte multe activități care mai de care mai atractive: plimbare cu trenulețul prin atelierul lui Moș Crăciun, plimbare VR cu sania Moșului, în zbor în jurul lumii, spectacole la intervale regulate, sculpturi de gheață, atelier de decorat figurine din turtă dulce, restaurante și zonă de shopping, precum și multe alte minunății. Chiar și numai pentru încă o vizită în Santa Park, m-aș întoarce și mâine în Laponia.
Sania trasă de reni a fost una din cele mai frumoase experiențe de care am avut parte vreodată. Într-o liniște deplină, în imensitatea de gheață și zăpadă, aproximativ 10 reni merg la pas, unul în spatele celuilalt, fiecare trăgând câte o sanie în care stau relaxate, cu picioarele întinse și spatele rezemat, câte două persoane, sub o pătură groasă și călduroasă de lână. Plimbarea durează cam 30-40 de minute, iar la ora 14 am prins unul dintre cele mai uimitoare apusuri de soare pe care le-am văzut vreodată. Mi-e greu să pun în cuvinte bucuria și liniștea din sufletul meu în acea experiență. Dar aștept cu nerăbdare să o repet.
În vânătoarea de auroră boreală am fost de două ori. Am văzut-o? Deloc! A meritat? Cu siguranță! Prima dată am vizitat un iglu, am copt bezele la foc, ne-am delectat cu ceva delicii locale, o băutură tare gustoasă și niște biscuiți cu ghimbir și scorțișoară, am povestit, am învățat cum se construiește un iglu și cum faci un foc în zăpadă și am aflat tot felul de curiozități ale zonei de la ghidul nostru simpatic Sam, un englez care timp de șase luni pe an, locuiește în Laponia.
A doua vânătoare de auroră boreală a fost experiența vieții soțului meu. Noaptea, timp de două ore, ne-am plimbat cu snowmobilul prin pădure și apoi peste un lac înghețat, doi câte doi. Iar copiii erau toți grupați într-o sanie acoperită trasă de un alt snowmobil. Mai mult de jumătate din drum, mă rugam să ajungem mai repede și strigam cât mă țineau plămânii la soțul meu să meargă mai încet. Ca să mă audă, trebuia să ridic viziera și să strig la el prin vântul înghețat care îmi zgâria fața. Oricum, strigam mai mult degeaba, abia mă auzeam eu. Dar în clipele în care reușeam să mă relaxez cât de cât, îmi dădeam seama de frumusețea greu de egalat a locului, de experiența pe care doar acolo o poți trăi așa. Din loc în loc ne opream și priveam cerul, poate-poate avem noroc de un colț de auroră. Nu s-a învrednicit să apară cât timp am căutat-o noi, dar din nou, n-am regretat nicio clipă alegerea excursiei, a meritat din plin!
A, și am uitat să vă spun că pentru această experiență a fost nevoie de extra echipare. Altfel, nu ne lăsau să urcăm pe snowmobil. Și bine au făcut, că n-am fi rezistat fără. Adică, peste toate straturile de haine pe care le aveam noi, am primit fiecare câte o salopetă profesională cu câteva numere mai mare, să intre peste toate kilogramele de haine pe care le aveam deja, încă o pereche de mănuși, ciorapi și ghete speciale, cagulă, cască. Și chiar și așa, simțeam puțin cum pișcă gerul. Dar cine se mai gândea la frig?
Reîntoarcerea la copilărie
Întâlnirea cu Moș Crăciun și Doamna Crăciun a fost la fel de magică și pentru noi doi, adulții, nu doar pentru Maria. După un drum prin pădure de vreo 20 de minute, pe măsură ce ne apropiam de căsuța Moșului, m-am surprins uitându-mă cu atenție printre copaci pentru că aveam sentimentul că, la orice pas, putea să apară un elf sau vreun ren zburător sau poate, cu puțin noroc, chiar Moș Crăciun. N-am să mă apuc să povestesc în detaliu întâlnirea cu familia Moșului, pentru că aș avea nevoie de câteva pagini doar pentru asta. Atât de mult ne-a plăcut la toți trei. Dar ce pot să spun, pe scurt, e că am făcut poze cu Moșul și cu doamna Crăciun, cu elfii și cu unul dintre reni, copiii au copt biscuiți împreună cu elfii și cu Doamna Crăciun, au primit cadouri din partea Moșului, am făcut zeci și sute de poze. Și am plecat de-acolo plutind. A fost de-a dreptul magic!
Știu că am zis că n-am să scriu prea multe despre vacanța asta, dar cum mi-a plăcut așa de mult, se pare că aș putea să mai vorbesc încă vreo două zile. Așadar, asta a fost varianta pe scurt.
Deci, pe scurt, vă recomand cu tot sufletul o vacanță în Laponia. Dacă încă stați în cumpănă, nu știți dacă merită efortul sau nu, vă spun cu mâna pe inimă că nu veți regreta. Dacă sunteți echipați corespunzător și vă pregătiți mintea și corpul să facă față gerului, veți avea parte de o experiență magică, ce va umple de bucurie nu doar sufletul celor mici, ci va încânta, în egală măsură, și copilul din voi.
Și dacă vreți mai multe sfaturi practice referitoare la călătoria în Laponia, vă invit să citiți articolul prietenei mele, Delia, de pe blogul ei de călătorii, unde veți găsi și alte articole din locații ideale de mers în familie, împreună cu cei mici: https://ganduridecalator.com/2024/10/24/laponia-magica-luminile-nordului-si-misterul-lui-mos-craciun/
