Suprasolicitarea la copii și cum o evităm

Pentru că tocmai ce a început școala și aud tot mai des în jurul meu întrebarea: „La ce opționale o înscrii pe Maria anul ăsta? ”, îmi dau seama că este momentul ideal pentru un articol la care mă gândesc de multă vreme. Dacă la început îmi era teamă că nu sunt suficient de responsabilă pentru că gândesc așa, mi-am dat seama încă o dată, studiind mult acest subiect, că echilibrul este întotdeauna cheia succesului.

Trăim într-o eră în care „mai mult” pare să fie mereu mai bine: mai multe cursuri, mai multe activități, mai multe opționale. Sunt părinți care ajung să-și înscrie copiii la balet, pian, înot, engleză, gimnastică, dans, robotică și pictură… toate într-o singură săptămână. Rezultatul? Unii copii au agenda mai încărcată decât a părinților. Și atunci apare întrebarea: este sănătos să-i suprasolicităm?

Răspunsul este simplu: nu, suprasolicitarea nu îi face mai deștepți, ci mai obosiți! Copiii au nevoie de echilibru, de timp liber, de joacă și de respiro, la fel cum au nevoie de educație și dezvoltare, nu să le transformăm copilăria într-un maraton de cursuri.

Copiii noștri nu sunt roboți

Recunosc: am avut și eu momentele mele de „mamă responsabilă”. Mi-am spus: „O dau la pian, înot, gimnastică, dans, teatru și chiar la matematică”. Până mi-am dat seama că nu cresc un CV ambulant, ci un copil. Un copil cu cearcăne la 8 ani și cu un început de lehamite față de viață.

Și nu sunt singura. Trăim cu frica aceea că, dacă nu bifăm toate activitățile, copilul nostru „va rămâne în urmă”. În urmă față de cine? Față de copilul vecinei care știe două limbi străine la grădi? Sau față de vreun mic geniu de pe Instagram care construiește drone în pauza de masă? Există parcă un fel de competiție tacită între copii, sau mai degrabă între părinți, că dacă ceilalți copii fac fel și fel de activități extrașcolare, trebuie să facă și al meu, altfel chiar „rămâne în urmă”.

Ne place să credem că, dacă îi expunem la cât mai multe activități, vor deveni mai deștepți, mai talentați și mai pregătiți pentru viață. Dar adevărul este că mintea copiilor are nevoie și de pauză, nu doar de stimulare continuă.

Suprasolicitarea vine cu consecințe

Dar, mă repet, copiii nu sunt niște mici roboței. Dacă trec de la școală la balet, apoi la engleză și seara la pian, ajung obosiți, iritați, lipsiți de motivație și mai puțin receptivi. Mulți copii încep să perceapă cursurile ca pe niște obligații obositoare, nu ca pe o plăcere sau o descoperire. Și dacă noi, adulții, suspinăm când vedem calendarul plin, de ce ar fi diferit pentru un copil de 7-8 ani?

În plus, stresul nu e rezervat doar adulților – și cei mici îl simt și se resimt. Cum? Cam astea ar fi simptomele:

➡️ Oboseală cronică
➡️ Lipsă de chef și motivație
➡️ Anxietate, iritabilitate, somn agitat
➡️ Lipsa timpului pentru… copilărie. Că e al naibii de importantă!

Școala îi solicită deja destul, uneori chiar mai mult decât pe noi. Iar când venim acasă cu agenda plină de: „La 17:00 ai pian, la 18:30 mergem la dans și să nu uiți că mâine ai test la matematică!”, nu e de mirare că micuțul explodează: „NU MAI VREAU!”. Și știi ce? Are tot dreptul.

Joaca liberă e la fel de valoroasă ca un curs

Psihologii spun că joaca este „munca copilului”. Prin joacă liberă, copiii învață să fie creativi, să rezolve probleme și să colaboreze cu ceilalți. Și, să fim sinceri, uneori un lego sau un puzzle împrăștiate pe covor valorează cât un curs de logică.

Toți copiii au nevoie și de momente în care să piardă vremea „aiurea”, să stea cu ochii în tavan, să viseze cai verzi pe pereți și să inventeze jocuri fără reguli. Acolo, în aparenta lor lene, se nasc ideile și gândirea liberă.

Echilibrul contează mai mult decât cantitatea

Un copil fericit și echilibrat are nevoie de:

• timp de școală și teme,
• timp de joacă liberă,
• timp de mișcare și sport,
• timp pentru familie și prieteni,
• și, da, timp să se plictisească puțin.

De fapt, plictiseala e motorul creativității, spun psihologii și specialiștii în parenting. Atunci când nu au un program impus, copiii inventează povești, jocuri și soluții surprinzătoare.

Cum găsim echilibrul în educația copiilor?

• Limitează-i numărul de cursuri: două activități extrașcolare pe săptămână sunt, de obicei, suficiente.
• Ascultă-ți copilul: întreabă-l dacă îi place cu adevărat ce face sau merge doar din obligație.
• Lasă-l să spună „nu” din când în când.
• Fii flexibil: dacă un curs nu i se potrivește, nu e nicio tragedie să-l întrerupi.
• Lasă-i timp liber: joaca, poveștile și relaxarea sunt la fel de importante ca studiul.
• Nu uita că nu trebuie să fie „cel mai bun” la tot. Trebuie doar să fie fericit.

Un copil echilibrat va fi un adult echilibrat! Nu ne dorim să creștem copii obosiți și stresați, ci adulți încrezători, creativi și fericiți. Pentru asta, trebuie să le respectăm ritmul și să le oferim un program variat, dar nu sufocant.
Echilibrul între școală, joacă, familie și activități extrașcolare este cheia unei dezvoltări armonioase.

Părinții au un rol de ghid, nu de manager

Rolul nostru nu este să le umplem agenda, ci să-i ajutăm să descopere ce le place cu adevărat. Uneori un copil poate fi curios să încerce mai multe lucruri, dar asta nu înseamnă că trebuie să le facă pe toate în același timp. Un curs de pian, de exemplu, poate fi minunat, dar dacă îi vezi ochii strălucind când pictează, poate că acolo merită investită energia.

 

Activități simple (și gratuite!) care fac minuni

Nu trebuie să urcăm munții ca să-i „reconectăm cu natura” (deși e de preferat să facem și asta din când în când). Uneori soluțiile sunt chiar lângă noi:

• pictat sau desenat, decupat sau orice activități de craft,
• puzzle-uri și lego „după inspirație”,
• plimbări prin parc fără obiectiv,
• citit împreună sau ascultat povești audio,
• dans nebun în sufragerie,
• băi lungi cu spumă și jucării,
• pur și simplu nimic – pentru că „nimicul” e vindecător.

Și dacă e suficient de norocos să trăiți într-o zonă cu mulți alți copii și are o gașcă de copii la bloc sau în cartier cu care să se joace în fața scării sau în spatele blocului, cu atât mai bine! Ăsta da „curs de socializare” autentic!

Copilăria nu e un maraton

Până la urmă, ce ne dorim? Un copil care știe trei instrumente, dar are nevoie de terapie la 12 ani? Sau un copil care râde din tot sufletul, aleargă în parc și își amintește de o copilărie trăită cu bucurie, nu cu deadline-uri?

Suprasolicitarea la copii nu îi pregătește pentru viitor, ci le fură bucuria prezentului. Haideți să nu transformăm copilăria într-un burnout precoce! Ci să alegem echilibrul: școală, joacă, mișcare și iubire. Pentru că cele mai valoroase cursuri sunt râsul, joaca și statul în brațele noastre.