Nu știu cum e la voi, dar la noi prin casă, când era Maria mică, mai mereu se găsea un colț cu piese de puzzle împrăștiate. Unele stăteau cuminți, altele fugiseră sub canapea, iar restul așteptau să se potrivească undeva… cândva… Acum sunt toate frumos aranjate la locul lor și cam strigă să fie băgate din nou în seamă.
Până în urmă cu vreo 2-3 ani, rezolvarea puzzle-urilor era una dintre activitățile preferate ale Mariei. Acum nu se mai atinge de ele atât de des, dar, de fiecare dată când se așază lângă un puzzle, parcă văd cum i se aprind rotițele din cap. Iar mie un mare zâmbet. Pentru că, dincolo de joacă și distracție, puzzle-urile sunt adevărate antrenamente pentru creier.

Ce m-a surprins de fiecare dată foarte plăcut, pe lângă bucuria de a așeza piesele cu mânuțele ei și satisfacția de pe chip atunci când sunt gata, a fost, mai ales când era mică, viteza cu care le rezolva. Și mă distrez tot timpul când lucrează la câte un puzzle împreună cu tatăl ei și îl întrece aproape de fiecare dată. Noi plecăm tot timpul din colțuri și margini, pentru că e logic și pare mult mai ușor, dar ea începe cu elementele principale, chipul personajelor, de exemplu. Și așază fiecare piesă la locul ei, de parcă i-a memorat poziția dinainte.
Pe lângă multiplele avantaje pe care un puzzle le are asupra dezvoltării copilului, mai câștigăm și timp de calitate petrecut împreună, atunci când alegem să ne alăturăm copiilor în crearea unei astfel de imagini.
De ce sunt puzzle-urile mai mult decât o simplă joacă?
Ei bine, pentru că în spatele fiecărei piese găsite și potrivite corect se întâmplă o mică magie în mintea copilului. Beneficiile pe care rezolvarea puzzle-urilor le au asupra copiilor noștri sunt următoarele:
- Antrenează concentrarea și răbdarea – Copiii învață să stea locului, să analizeze, să compare, să încerce, să greșească și să încerce din nou. Exact ce ne dorim să facă și mai târziu în viață, nu?
- Dezvoltă gândirea logică și vizual-spațială – Acel „unde vine piesa asta?” înseamnă că micuțul nostru face conexiuni, observă forme, culori, margini și învață să „vadă în ansamblu”.
- Îmbunătățesc coordonarea mână-ochi și motricitatea fină – De fiecare dată când prind o piesă între degete și o rotesc până o așază unde trebuie, își antrenează dexteritatea fără să-și dea seama.
- Le oferă încredere în sine – Când pun ultima piesă și văd imaginea completă, bucuria lor e reală. „Uite, am reușit singur!” e una dintre cele mai frumoase replici pe care le putem auzi.
Când, cum și cu ce puzzle-uri începem?
Totul depinde de vârsta copilului. Pentru cei mici (2–3 ani), sunt ideale puzzle-urile din lemn, mari, cu piese ușor de manevrat. Pentru preșcolari și școlari, putem crește nivelul de dificultate treptat – mai multe piese, imagini mai complexe, teme care le plac (animale, hărți, personaje preferate, planete).
Important e să nu transformăm joaca în competiție sau în presiune. Nu contează cât de repede termină puzzle-ul, ci cum se simt făcându-l. E important să-i lăsăm se bucure de întregul proces, nu doar de rezultat.
Iar bonusul pentru noi, părinții?
Puzzle-ul e o activitate liniștită, care nu implică ecrane, gălăgie sau alergătură prin casă. E ocazia perfectă pentru un moment de calm, de conectare sau de „respiro”, în care copilul chiar se concentrează pe ceva util… și poate, cu puțin noroc, reușim chiar să ne bem cafeaua cât e caldă. Ca să nu mai spun că, un alt mare avantaj, este faptul că puzzle-urile sunt unele dintre cele mai ieftine jocuri.
Așa că, data viitoare când nu știi ce activitate să mai propui, scoate din dulap un puzzle. Poate o să pară banal la început. Dar în spatele fiecărei piese, se ascunde un mic pas spre dezvoltare. Plus o porție sănătoasă de liniște și bucurie.
