Nastratin îmi amintește de propria copilărie. Un personaj savuros, învăluit într-o aură de nou și de mister, cu iz oriental, venit dintr-o lume atât de îndepărtată, dar care, și datorită lui, mi-a devenit foarte dragă. Un personaj pe cât de amuzant, pe atât de plin de tâlc. Nastratin Hogea reprezenta oaza în care evadam cu bucurie, imaginându-mă printre curmali, măslini și portocali, ascultând acorduri orientale în seri fierbinți de vară, într-o vreme când astfel de călătorii, în lumea reală, erau aproape imposibile.