Copiii au nevoie de reguli. Și limite. Punct. Și asta nu pentru că o zic eu, ci o spun toți marii experți în parenting. Pentru o dezvoltare emoțională echilibrată, copiii au nevoie de reguli și limite.
Au nevoie să știe unde începe libertatea lor, dar și unde se termină. Pentru ei, regulile și limitele funcționează precum niște ghidaje din partea adulților. Nu doar că sunt obișnuiți să li se spună ce să facă, dar, pentru sănătatea lor fizică, mintală și emoțională, chiar au nevoie să știe că adulții le spun „Stop” atunci când e necesar sau când au întrecut măsura ori când ceea ce fac poate deveni periculos pentru ei.
Pe când avea 7 ani, fetița mea mi-a dat o lecție valoroasă, de parcă ar fi fost ieri! Eram în prima săptămâna din vacanța de vară și am zis să ne facem de cap. Să ne relaxam programul și să mergem la culcare mai târziu decât de obicei. Doar că am depașit măsura, după cum aveam să observ. Era deja trecut de ora 23 și, în loc să adoarmă buștean cum mă așteptam, era proaspătă ca roua dimineții.
Se tot învârtea prin pat și, la un moment dat, mi-a spus: „Mami, nu mi-e somn deloc! Uite, vezi? Sunt trează!” Doar că nu de trează avea atâta energie! Era agitată, de fapt, surmenată chiar! Și i-am spus: „Mami, trebuia să mergem la culcare mai devreme! Ești prea obosită, de-asta nu poți să dormi. Uite ce agitată ești!” Iar răspunsul ei m-a lăsat fără replică:
„Păi și atunci? De ce nu mi-ai zis? Trebuia să dormim deja!”
M-a lovit ca o palmă răspunsul ei, pentru că mi-am dat seama câtă dreptate avea. Era vina mea că ea era atât de agitată. S-a bucurat să stea trează și să se joace până târziu, dar totuși, există o limită pe care noi o trecusem demult. Iar ea aștepta ca eu să-mi respect propriile reguli.
De ce au
copiii nevoie de limite
Regulile pe care fiecare familie le urmează devin rutină pentru copiii noștri. Iar pentru ei, cu cât sunt mai mici, cu atât rutina este mai importantă, e chiar vitală! Pentru ei rutina înseamnă confort, înseamnă liniște sufletească, este ceea ce ei cunosc și ii face să se simtă în siguranță.
Una din modalitățile prin care copiii învață despre lumea în care trăim este prin limitele pe care noi le stabilim în familie. Prin limite și, evident, prin experiențele prin care trec, ei învață ce e bine și ce nu, ce e permis și ce nu, ce e periculos și ce e prietenos, ce e riscant și ce e în siguranță.
Cunosc familii care aleg să-și crească propriii copii la polul opus. Fără nicio limită, fără nicio regulă! Spun ei că așa copilul nu se simte frustrat și, chiar dacă îi lași totul la dispoziție, telefon, tabletă, televizor, dulciuri, fast-food, băuturi carbogazoase, program de voie, copilul nu va abuza de ele. Pentru că simte că nu are de ce, fiindu-i totul la îndemână în orice moment. Deși pe acei copii i-am văzut, de cele mai multe ori, lipiți de câte un ecran, cu câte o sticlă de suc în mână sau cu pungile de junk food pe lângă ei.
Nu e genul de educație care să mă reprezinte, dar nici nu vreau să judec, fiecare alege să-și crească și să-și educe copiii așa cum cred ei că e mai potrivit.
Regulile ca o plasă de siguranță
Prin reguli, limite și rutină, sau prin absența lor, noi modelăm, într-un fel sau altul, caracterul copiilor noștri și comportamentul lor. Și, la fel de important, ei învață ce înseamnă autodisciplina și responsabilitatea, dar și faptul că ceea ce fac poate avea repercusiuni, bune sau mai puțin bune.
Odată ce își vor însuși regulile casei și vor ști ce e permis și ce nu, ce e acceptat și ce nu, vor putea mult mai ușor să facă față cerințelor din exterior și se vor putea adapta mult mai ușor regulilor din diferitele medii cu care intră în contact: grădiniță, școală, prieteni etc.
Iar în tot acest proces, care nu e deloc ușor pentru noi, ca părinți, este important să nu pierdem din vedere următorul lucru: trebuie să le amintim constant că fiecare limită pe care o stabilim și fiecare regulă pe care ei trebuie s-o respecte este spre binele lor și că facem asta pentru că îi iubim până la cer și înapoi și pentru că vrem să-i știm permanent în siguranță. Și pentru că vrem să simtă că-i iubim!
