Când a fost ultima dată când ai mâncat o masă în familie? Știm cu toții cât sunt de importante, dar, de multe ori, viața aglomerată de zi cu zi și ritmul alert ne fac să uităm cât de prețioase sunt aceste momente. Te-ai întrebat vreodată de ce este atât de benefic să mâncăm împreună cel puțin de câteva ori pe săptămână, dacă nu chiar zilnic?
“Erus și Valea Recunoștinței” – O călătorie magică plină de lecții valoroase
Pe Alec Blenche l-am descoprit demult. Odată cu Jup, ale cărui carți sunt nelipsite din biblioteca noastră. Jup ne-a însoțit în primii ani ai Mariei aproape seară de seară, o vreme îndelungată. Și acum își amintește cu drag de cartea ei preferată, Jup, un pisoi de soi – Orice pentru budincă. Dar și de alte personaje pe care le-a descoperit cu drag, de-a lungul timpului.
Descoperă magia de pe raft – pentru tine, copile drag!
Copile drag, vrei să afli care e magia unei cărți? Să descoperi secretul care stă ascuns în bibliotecă? Printre rafturile pline de cărți? Nimic mai simplu!
Stai relaxat pe canapea sau întins pe covor, așezat la birou sau în vârful patului și tot ce ai de făcut e să deschizi cartea și să te lași purtat într-o aventură a minții.
Nastratin – Nostalgie cu note orientale
Nastratin îmi amintește de propria copilărie. Un personaj savuros, învăluit într-o aură de nou și de mister, cu iz oriental, venit dintr-o lume atât de îndepărtată, dar care, și datorită lui, mi-a devenit foarte dragă. Un personaj pe cât de amuzant, pe atât de plin de tâlc. Nastratin Hogea reprezenta oaza în care evadam cu bucurie, imaginându-mă printre curmali, măslini și portocali, ascultând acorduri orientale în seri fierbinți de vară, într-o vreme când astfel de călătorii, în lumea reală, erau aproape imposibile.
Laponia – Vacanță de basm la capătul lumii – Partea I
Au curs atâția biți și atâția pixeli pe internet despre vacanțele în Laponia, încât mă întreb ce-aș putea scrie diferit despre această destinație sau despre oricare alta. Poate nimic diferit, dar cu siguranță personalizat pe propria noastră experiență.
La noi, plecarea în Laponia a venit cumva fără să o programăm. Nu era pe lista pentru iarna trecută. Dar pentru că două dintre cele mai bune prietene ale Mariei își rezervaseră deja vacanța, am hotărât să mergem împreună și a fost cea mai bună alegere!
Laponia – Vacanță de basm la capătul lumii – Partea a II-a
Ce mi-a plăcut:
În Rovaniemi: satul lui Moș Crăciun, Școala Elfilor, Santa Park, sania trasă de reni
În Levi: vânătoarea de auroră boreală, plimbarea cu snowmobilul, vizita la căsuța din pădure a lui Moș Crăciun
Și oamenii. Nu pot să povestesc atât depre Laponia și să nu menționez oamenii. Plecasem de acasă deja cu preconcepția că nordicii sunt reci, așa am știut dintotdeauna. Până să-i întâlnesc.
Tu cum faci față la bullying?
Am tot citit în diverse cărți și articole cum că bullyingul este consecința unui complex de inferioritate. Că este comportamentul unui copil care, la rândul său, este agresat, fizic sau verbal, și care caută alți copii, mai mici sau mai slabi decât el, față de care să se simtă puternic și superior. Și atunci agresează și el, mai departe. Dar în mintea mea teoria aceasta nu avea logică. Nu puteam înțelege cum de un copil care se simte rănit, vrea să facă și el asta altui copil. Și credeam că bulliyngul vine dintr-un caracter violent, așa de la natură.
Până când natura m-a contrazis.
Gata cu nopțile albe! – sau cum a reușit bebelușul nostru să doarmă toată noaptea
Îmi amintesc și acum de primele nopți alături de puiul nostru! Pe cât de mare erau bucuria și emoția, pe atât de mare era neliniștea că viața bebelușului nostru depinde de noi și de priceperea noastră. Mi-era atât de teamă să nu pățească ceva, încât în primele nopți n-am dormit deloc. Stăteam lângă pătuțul ei și îi urmăream fiecare respirație, fiecare tresărire, fiecare mișcare.
Reguli și limite, ca măsură de siguranță
Copiii au nevoie de reguli. Și limite. Punct. Și asta nu pentru că o zic eu, ci o spun toți marii experți în parenting. Pentru o dezvoltare emoțională echilibrată, copiii au nevoie de reguli și limite.
Au nevoie să știe unde începe libertatea lor, dar și unde se termină. Pentru ei, regulile și limitele funcționează precum niște ghidaje din partea adulților. Nu doar că sunt obișnuiți să li se spună ce să facă, dar, pentru sănătatea lor fizică, mintală și emoțională, chiar au nevoie să știe că adulții le spun „Stop”” atunci când e necesar sau când au întrecut măsura ori când ceea ce fac poate deveni periculos pentru ei.